In asteptarea schimbarii

In primul rand trebuie sa precizez faptul ca prin aceasta postare nu vreau sa minimalizez gravitatea situatiei care a a avut loc zilele trecute in Clubul Colectiv din Bucuresti. Nu imi imaginez o moarte mai cumplita decat cea de care au avut parte cei ce si-au pierdut viata in acel club si constientizez foarte bine situatia medicala si psihologica in care se afla cei ce au scapat cu viata. De asemenea, nu doresc nimanui sa ajunga in postura in care se afla acum familiile celor implicati in accident. Insa de aici si pana la a solidariza cu ridicolul care a luat nastere la scara nationala e cale foarte lunga. Din pacate, asa cum vad eu situatia de la cateva mii de kilometri departare, noi romanii tocmai am primit o lectie din care majoritatea, din nou, nu vor invata nimic.

Mii de oameni se afla astazi in strada, in centrul Bucurestiului. Majoritatea sunt tineri si vor o schimbare, o combinatie din care in mod normal nu ar putea sa iasa decat ceva foarte bun. Mi-e teama insa ca si de data asta mediocritatea a invins iar noi romanii vom mai scrie inca o pagina din istoria lumii, la rubrica “Asa nu!” .

Aproape ca scapasem de generatia pseudo-revolutionara a celor din ‘89, generatie care a tinut Romania in loc mai bine de doua decenii si a carui singur merit este acela ca a facut din iesitul in strada un sport national, unul la care in sfarsit chiar ne pricepem toti (pe locul 2 dupa fotbal ! ), ca acum una noua si mult mai influenta tocmai a luat nastere. O generatie care se pare ca isi va irosi existenta incercand sa reinventeze roata in timp ce constiinta tuturor va fi complet impacata pentru ca, nu-i asa, ei chiar au “luptat” pentru viitorul semenilor lor.

“Fii tu insuti schimbarea pe care o doresti lumii” este un principiu care in Romania nu a fost inteles corect niciodata. Noi vrem cu orice pret doar schimbarea, dupa care vedem noi ce o sa facem cu ea si cu noi. Iar acea schimbare trebuie neaparat sa apara in urma unei revolutii, insa nu orice fel de revolutie ci una la televizor, cu slogane penibile, check-in pe facebook, machete de biserici ( m-am uitat de vreo 20 de ori la o inregistrare dintr-un articol de stiri ca sa fiu sigur ca nu ma insel ), seminte, copii mici si orice altceva ce se mai aduce de obicei la o revolutie.

Sunt furios pentru ca generatia din care fac parte traieste in secolul 21 doar pentru ca s-a nimerit acolo. Recunosc ca in Romania este multa mizerie, minciuna si coruptie insa nu stiu cati dintre romani realizeaza ca tocmai acestea favorizeaza existenta unor libertati la care cetatenii din statele dezvoltate ale lumii nici macar nu mai indraznesc sa viseze. Libertati de care putem profita  ca sa acceleram cu adevarat procesul de normalizare a societatii romanesti. Pe de alta parte, mizeria, minciuna si coruptia din Romania au ajuns la nivelul actual pentru ca mediul social este unul optim pentru dezvoltarea acestor tipuri de practici politice,economice si sociale. Iar acest mediu nu poate fi schimbat de politicieni,indiferent cine ar fi ei.

In Romania anului 2015 celebra teorie a formelor fara fond este mai actuala ca oricand. Suntem o tara cu un procent covarsitor de absolventi cu note minime la orice nivel, tineri care odata iesiti de pe bancile scolii isi arunca de la unul la altul responsabilitatea propriilor esecuri. Tineri care asteapta sa fie cazati,hraniti si respectati fara sa ofere mare lucru in schimb. Tineri, fiecare cu propriile legi si reguli insa nici macar alea respectate.

In mare, cei iesiti in strada si-au atins obiectivele, toti cei nominalizati au demisionat ( indiferent de conjunctura, respectivele personaje oricum nu ar fi avut ce sa caute in acele functii, e adevarat ). Urmeaza, conform traditiei, o noua prea lunga perioada de tranzitie politica cu tot ceea ce implica un astfel de fenomen la nivel administrativ. Si acum, ce? Se vor intoarce fiecare la casele lor si vor astepta…...schimbarea! 

Intre timp, pe mine sa ma anuntati doar atunci cand 15000 de oameni au iesit in strada in Bucuresti ca sa stranga chistoacele de tigara pe care tot ei le arunca pe jos sau ca sa planteze fiecare dintre ei un singur pom,oriunde vor ei. Cu alte cuvinte, cand vor fi determinati sa faca o schimbare reala in jurul lor. Pana atunci, inca o data mi s-a confirmat faptul ca atunci cand am decis sa plec definitiv din Romania am facut alegerea corecta.

W.N.